14 iulie 2009

Dispozitivul intrauterin (Steriletul)

Contracepţia este o metodă de control a fertilităţii care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie sigură, ieftină şi uşor de folosit. Contraceptivul ideal ar trebui să fie foarte eficient, să nu prezinte efecte adverse, să acţioneze independent de actul sexual, să poată fi rapid reversibil, să fie disponibil pe scară largă, să fie acceptat de unele culturi sau religii şi să fie uşor de folosit.

Rata de eşec a contraceptivelor
Se exprimă ca fiind numărul de sarcini la 100 de femei care folosesc contraceptive, pe durata unui an de zile. Indexul Pearl=numărul total de sarcini x 1200 /numărul de luni de expunere. Dacă numitorul este calculat în luni, numărătorul se va înmulţi cu 13. Indexul Pearl estimează numărul total de sarcini apărute la 100 de femei ani. Eşecul metodei reprezintă eşecul atribuit unei anumite metode contraceptive, folosită corect şi în circumstanţe ideale. Contracepţia de lungă durată desemnează orice metodă contraceptivă ce poate fi folosită pentru cel puţin o lună de zile.

DIU
Steriletul sau dispozitivul intrauterin este metoda de contracepţie reversibilă preferată în zilele noastre. DIU este un obiect din plastic şi/sau metal în formă de T, de dimensiuni mici (2,5-3,5 cm), cu 2 fire de control la unul dintre capete, care trebuie introdus la nivel uterin de către medicul ginecolog. De asemenea, îndepărtarea acestuia se va face tot de către mediul specialist, la o anumită perioadă de timp de la implantare. În funcţie de tipul steriletului, acesta poate fi implantat pe o durată de 5 până la 10 ani, iar mai nou, DIU din cupru poate rămâne la nivelul uterului pe o perioadă de 12 ani.

Tipurile de DIU
Exită 2 categorii de dispozitive intrauterine: inerte sau din cupru şi DIU cu eliberare hormonală (funcţionează prin eliberarea de substanţe analoge progesteronului).
i) Dispozitive intrauterine inerte sau din cupru. Dispozitivile inerte sunt din polietilen şi au formă de S dublu. În prezent, acestea nu mai sunt folosite. DIU din cupru sunt dispozitive din plastic, în formă de T, care prezintă pe suprafaţa lor un strat de cupru. Cuprul creşte eficacitatea şi scade efectele adverse, cum sunt dismenoreea şi menoragia. Dispozitivul Paragard T 380 are braţul scurt de 32 mm, iar cel lung de 36 mm. Unele sterilete din cupru au firele acoperite cu argint, care le protejează de rupere. Braţul scurt al T-ului nu permite deplasarea dispozitivului. Dispozitivul GyneFix este alcătuit din 6 cilindri din cupru (GyneFix 330) sau 4 cilindri din cupru (GyneFix 200), însiraţi pe un fir în formă de S carese fixează de fundul uterin printr-o sutură.
Există mai multe generaţii de DIU din cupru: generaţia I – Cu 7şi Cu T-200, generaţia a IIa – Cu 250 şi Nova T, generaţia a IIIa – Cu 375 şi Cu T- 380A (suprafaţa acoperită cu cupru este de 380 mm2). Acesta din urmă poate fi implantat pe o durată de 10-12 ani, fără a fi necesară înlocuirea lui în această perioadă.
DIU din cupru îmbunătăţite – reducerea efectelor adverse şi a ratei de expluzie.
> Cu SAFE-300 – dispozitiv mic în formă de T, destinat inserţiei intrauterine, care urmează contracţile uterine
> Felxigard 330 – se implantează la 1 cm profunzime în fundul uterin
> DIU din Cu, în formă de T, care are extremităţile braţului scurt de formă rotundă, destinate pentru blocarea orificiilor trompelor uterine
> Cu Fix PP330 – este destinat folosirii post-partum (după naştere), prezintă o ancoră biodegradabilă care se fixează în miometru
Nova T este DIU din cupru T 200 modificat, la nivelul căruia este adăugat argint pentru reducerea fragmentării cuprului

ii) Dispozitive intrauterine cu eliberare hormonală (Sisteme intrauterine – SIU). Acestea au un mecanism diferit de acţiune faţă de cel al dispozitivelor din cupru. Ele reduc sângerările menstruale şi pot fi folosite chiar şi în tratamentul menoragiilor. Deşi folosirea de sterilete cu eliberare hormonală prezintă nivele sistemice ale progesteronului mai mici decât în cazul folosirii de contraceptive hormonale pe bază de progesteron, există posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse. Progestasert a fost primul DIU hormonal (SIU), care a fost pus pe piaţă din 1976 până în 2001. El acţiona prin eliberarea de progesteron şi trebuia înlocuit anual, rata de eşec a acestuia fiind de 2%. În anul 2007 singurul dispozitiv cu eliberare hormonală de pe piaţă era dispozitivul Mirena. DIU Mirena a fost introdus în anul 1990, acţiunea sa constând în eliberarea de 20 μg levonorgestrel (un progestativ sintetic) pe zi, timpul de acţiune al acestuia fiind superior Progestasert: 5 ani de zile.
SIU Femilis are formă de T şi eliberează cantităţi mici de progestativ sintetic (14 µg levonorgestrel/zi). Există şi o variantă de dimensiuni mici, destinată nuliparelor – Femilis Slim. În afara acestuia, firma producătoare a mai conceput şi dispozitivul FibroPlant, care trebuie amplasat la nivel uterin asemenea dispozitivului GyneFix. Deşi există numeroase studii clinice cu rezultate pozitive, FibroPlant nu se comercializează încă.

Modul de acţiune al DIU
Eliberarea ionilor de cupru inhibă fenomenul de capacitaţie, induce o reacţie inflamtorie severă, cu creşterea nivelului de prostaglandine locale care împiedică nidarea, interferă cu avansarea spermatozoizilor spre trompele uterine şi poate avea efecte spermicide. Prezenţa dispozitivului intrauterin stimulează eliberarea de leucocite şi prostaglandine de către endometru. Leucocitele şi prostaglandinele afectează atât spermtozoizii cât şi zigotul. Ionii de cupru competiţionează cu cei de zinc, ducând la inhibarea activităţii anhidrazei carbonice şi fosfatazei alcaline, necesară implantării.
DIU cu eliberarea hormonală conţin un rezervor cu o anumită cantitate de hormoni şi acţionează prin eliberarea treptată de progestative sintetice, care produc atrofia endometrului pe termen lung.
Barierele contraceptive oferă protecţie împotriva bolilor cu transmitere sexuală, iar contraceptivele hormonale scad riscul dezvoltării bolii inflamatorii pelvine. DIU, în contrast cu aceste două metode contraceptive, nu protejează de BTS sau BIP.
O idee foarte des întâlnită despre DIU, care limitează folosirea acestuia de către femei este modul de prevenire a apariţiei sarcinii – acţiunea abortivă a DIU, deoarece previne nidarea ovulului deja fertilizat. Studiile recente sugerează că DIU din cupru acţionează prin prevenirea fertilizării, datorită blocării transportului spermei prin trompele uterine. Un alt argument care susţine conceptul de acţiune non-abortivă este reprezentat de rezultatele testelor de sarcină foarte sensibile care arată că femeile care nu folosesc nicio metodă contraceptivă prezintă nivele mai mari de HCG (human chorionic gonadotropin), fără a fi însă însărcinate. În cazul femeilor care folosesc sterilete, frecvenţa testelor de sarcină fals pozitive este mult mai mică. Nu se poate spune cu certitudine că DIU nu au efecte abortive, dar există dovezi care confirmă că mecanismul principal de acţiune al acestora nu este unul abortiv.
DIU din cupru poate fi folosit şi ca metodă contraceptivă de urgenţă. Dacă este implantat în decurs de 5 zile de la contactul sexual neprotejat, riscul apariţiei sarcinii este considerabil redus (eficacitatea de 99%). Atenţie! În cazul contracepţiei de urgenţă, implantarea DUI din cupru se va efectua doar dacă se doreşte folosirea acestuia ca metodă contraceptivă de lungă durată.

Avantajele folosirii DIU ca metodă contraceptivă
> metodă contraceptivă unică, rapid reversibilă, cu protecţie pe termen lung
> nu afectează lactaţia, în cazul folosirii post-partum
> nu afectează contactul sexual
> rata de eşec este mică: 0,5/ 100 femei ani
> reduce riscul apariţiei sarcinilor ectopice cu 80%
> nu prezintă interacţiuni cu substanţe medicamentoase

Momentul inserţiei şi îndepărtării
DIU poate fi implantat în orice moment al ciclului menstrual, la femeile care folosesc deja o metodă contraceptivă eficientă. Altfel, pentru implantarea DIU se preferă primele 7 zile ale ciclului menstrual. Unii medici preferă să implanteze DIU în timpul ciclului menstrual pentru a se asigura că femeia nu e însărcinată. Inserţia este mai confortabilă dacă se face la jumătatea ciclului menstrual, când cervixul uterin este dilatat natural. Implantarea post-partum a DIU se face la cel puţin 8 săptămâni de la naştere, pentru scăderea riscului perforaţiei sau expulziei. Post avort, DIU se poate implanta imediat, deşi se recomandă păstrarea unui interval de 2-3 săptămâni între avort şi inserţia DIU. Îndepărtarea steriletului se face în faza luteală tardivă sau în primele 7 zile ale ciclului menstrual. În prezenţa actinomicozei pelvine, se va practica îndepărtarea DIU, deoarece cupru are tendinţa de a stimula formarea aderenţelor intraperitoneale.

Deplasarea DIU
Dacă firele nu sunt simţite de pacientă sau nu sunt observate la examenul ginecologic atunci se suspectează expulzia DIU, pătrunderea firelor în cavitatea uterină, preforaţia sau apariţia sarcinii. Dacă firele sunt detectate prin folosirea dilatatorului (speculum), nu se întreprinde nimic. Dacă firele nu sunt detectate, dar dispozitivul este vizualizat ecografic la nivel uterin, el poate fi îndepărtat sau nu. Dacă dispozitivul nu este vizualizat la nivel uterin, se va efectua o radiografie, după excluderea sarcinii. Absenţa DIU pe radiografia denotă expulzia, iar prezenţa denotă perforaţia. În acest caz, DIU poate fi îndepărtat prin laparoscopie sau minilaparotomie.

Efectele adverse ale DIU
> menstre dureroase şi abundente, datorită implantării pe o suprafaţă întinsă. Menoragia este frecventă la primele cicluri menstruale, ea putând continua însă pe toată durata folosirii dispozitivului
> sângerări mesntruale – se opresc la câteva zile de la implantare, în lipsa complicaţiilor
> perforaţie uterină la inserţie
> expluzie (în primul an de la implantare, la una până la 7 femei se produce expulzia DIU). Expulzia poate fi completă, când dispozitivul este expulzat prin cervixul uterin şi incompletă, când dispozitivul se află intrauterin, dar incorect plasat. Tratamentul constă în îndepărtarea şi reinserţia unui nou DIU.
> DIU oferă un grad de protecţie mai mic pentru apariţia sarcinilor ectopice, faţă de contraceptivele hormonale sau barierele contraceptive
> infecţii pelvine (BIP, cervicite, endometrite, parametrite, salpingite) – riscul poate fi redus prin folosirea tehnca aseptică de implantare
> dureri pelvine, în timpul şi după inserţie
> secreţie vaginală abundentă, care poate fi expresia cervicitei, congestiei pelvine sau vaginitei
> apariţia sarcinii – DIU se deplazează, lăsând fundul uterin neprotejat. Dacă firele sunt vizibile, DIU este îndepărtat iar continuarea sarcinii prezintă un risc de avort de 25%. Dacă firele nu sunt vizibile, nu se recurge la îndepărtarea DIU şi continuarea sarcinii prezintă un risc de avort de 50%. Incidenţa avortului septic este crescută în cazul neîndepărtării DIU din organism. În cazul în care nu se produce avortul spontan, DIU este expulzat la naştere, o dată cu placenta
Ca şi dezavantaje ale folosirii DIU ca metodă de contracepţie, pot fi amintite: lipsa protecţiei împotriva bolilor cu transmitere sexuală, întreruperea metodei nu se poate face decât de către medicul specialist, necesită controlul firelor după fiecare menstruaţie, poate fi expulzat fără ca femeia să-şi dea seama.

Contraindicaţiile folosirii DIU ca metodă contraceptivă
> sarcină
> metroragii
> menoragie
> istoric de boală inflamatorie pelvină
> istoric de sarcină extrauterină
> anomalii uterine : uter septat sau bicorn
> miom submucos la nivelul cavităţii uterine
> cancer ovarian, cervical, endometrial
> expunere la BTS (gonoree, chlamydiază)
> infecţie HIV, în lipsa ameliorării clinice sub terapie antiretrovirală
> septicemie post-avort
> boli cu transmitere sexuală
Deşi nuliparele (femeile care nu au născut niciodată) prezintă riscuri mai mari de a dezvolta efecte adverse, nuliparitatea nu reprezintă o contraindicaţie pentru folosirea DIU ca metodă de contracepţie.

Recomandări
După inserţia DIU, în fiecare lună, la sfârşitul menstruaţiei, se vor palpa cele două fire, pentru depistarea prezenţei intrauterine a dispozitivului. În cazul în care firele steriletului nu mai pot fi palpate, există probabilitatea ca acesta să fi fost expulzat sau să fi perforat în cavitatea peritoneală. În acest caz, gradul contracepţiei a scăzut şi există riscul apariţiei complicaţiilor sau sarcinii, de aceea se recomandă de urgenţă controlul ginecologic. De asmenea, consultul medical specializat este recomandat şi în cazul întârzierii menstruaţiei, durerilor menstruale severe sau dorinţei de schimbare a metodei contraceptive.
Examenul ginecologic trebuie efectuat cel puţin o dată pe an. Înlocuirea steriletului trebuie să se facă la data recomandată. Amânarea înlocuirii sau îndepărtării acestuia peste data recomandată, poate avea consecinţe neplăcute.

Vitaminele

PRELIMINARII
Vitaminele sunt substanţe organice cu masă moleculară mică care sunt necesare organismului în doze reduse, dar au o importanţă deosebită. Ele nu au valoare energetică şi nu pot fi sintetizate în organism (cu excepţia vitaminelor D şi K), de aceea necesarul zilnic trebuie adus prin aport exogen. Absenţa lor declanşează stări patologice denumite hipo/avitaminoze.
Rolul vitaminelor este similar cu cel al enzimelor şi al hormonilor, fiind biocatalizatori pentru diverse procese fiziologice: digestie, absorbţie, metabolizare sau sinteză.
Vitaminele pot exista sub mai multe forme distincte din punct de vedere biochimic, dar care îndeplinesc aceeaşi funcţie iar carenţa lor determină aceeaşi avitaminoză – aceste forme se numesc vitamere. Antivitaminele sunt substanţe care au acţiune antagonistă vitaminelor.

CLASIFICARE
Principalul criteriu de solubilizare a vitaminelor este reprezentat de solubilitatea acestora în apă, care le conferă grade diferite de absorbţie, transport, depozitare, metabolizare şi utilizare.
Astfel, există vitamine liposolubile (A, D, E, K) şi vitamine hidrosolubile (B1 – tiamina, B2 – riboflavina, B6 – piridoxina, B12 – ciancobalamina, PP – niacina, acidul pantotenic, biotina, acidul folic, C – acid ascorbic).

Caracteristicile vitaminelor liposolubile:
> sunt solubile în grăsimi şi solvenţii acestora, insolubile în apă
> se absorb din tubul digestiv în prezenţa sărurilor biliare, apoi trec în circulaţie, unde sunt legate de cărăuşi (carrier) proteici
> realizează depozite tisulare (în special la nivel hepatic)
> aportul excesiv (prin dietă sau produse farmacologice) poate duce la apariţia unor hipervitaminoze
> în cazul unui aport deficitar se apelează la depozite, semnele de hipovitaminoză apărând tardiv, doar după depleţia acestora

Caracteristicile vitaminelor hidrosolubile:
> sunt solubile în apă, insolubile în grăsimi
> se risipesc uşor dacă alimentele sunt spălate excesiv sau dacă sunt păstrate în apă, iar apa în care au stat nu este ulterior folosită
> sunt absorbite din tubul digestiv în prezenţa HCl, apoi trec în torentul sangvin, unde circulă liber, nelegate
> nu realizează depozite, de aceea semnele hipovitaminozei apar rapid în cazul unei diete deficitare
> se elimină în cantităţi considerabile în cazul unor transpiraţii abundente
> excesul se elimină prin urină, de aceea nu pot cauza hipervitaminoze

>
Vitamina A
> Vitamina D
> Vitamina E
>
Vitamina K
> Vitamina B1
> Vitamina B2
> Vitamina B3 (PP)
> Vitamina B6
> Vitamina B12
> Vitamina C

Vitamina C (acid ascorbic)

Este foarte solubilă în apă, de aceea se poate risipi foarte uşor în timpul preparării diverselor alimente. Este de asemenea foarte sensibilă la oxidare, fiind protejată de vitamina E.

Rolurile vitaminei C:
> rol antioxidant, este un puternic agent reducător
> stimulează apărarea antiinfecţioasă
> participă la sinteza colagenului
> creşte fluiditatea lichidului articular
> rol în sinteza catecolaminelor
> intervine în ciclul carnitinei
> creşte rezistenţa organismului la noxe

Necesarul zilnic de vitamină C: 30 mg/zi.

Surse alimentare de vitamină C: legume şi fructe, viscere (în special ficat), carne.
Surse de vitamină C

Rolurile vitaminei C

Deficitul de vitamină C (scorbut)




Vitamina B12 (ciancobalamina)

Se absoabe în ileon doar după legarea de factorul intrinsec Castle, sintetizat la nivel gastric (motiv pentru care vitamina B12 a fost denumită factorul extrinsec). În sânge circulă legată de transcobalamină.
Rolurile vitaminei B12:
> rol în sinteza hemoglobinei
> participă la sinteza ADN-ului
> intervine în formarea tecii de mielină ce înveleşte fibrele nervoase

Necesarul zilnic de vitamină B12: adulţi 2 µg/zi, copii 0,5 – 1,5 µg/zi, gravide 3 µg/zi .

Surse alimentare de vitamină B12: viscere, carne, peşte, fructe de mare, gălbenuş de ou, lapte.
Surse de vitamină B12

Vitamine B3 (PP-pelagropreventivă)

Există sub 2 forme: niacina (acidul nicotinic) şi niacinamida (nicotinamida). Poate fi sintetizată în organism, din triptofan (1 mg din 60 mg triptofan), în prezenţa vitaminelor B2 şi B6.

Rolurile vitaminei B3:
> participă la procese de oxidoreducere
> cofactor enzimatic al NAD şi NADP
> intră în structura enzimelor niacinice, care preiau ionii de H şi îi transferă enzimelor flavinice

Surse alimentare de vitamină B3: drojdia de bere, carne, viscere, peşte, ouă, lapte (bogat în triptofan), vegetale.

Surse de vitamină B3

Rolurile vitaminei B3

Deficitul de vitamină B3 (pelagra)

Vitamina B6 (piridoxina)

Se găseşte sub 3 forme: piridoxină, piridoxamină, piridoxal.

Rolurile vitaminei B6:
> cofactor enzimatic în reacţiile de trasnaminare şi decarboxilare
> cofactor enzimatic în reacţia de glicogenoliză
> rol în metabolismul lipidic
> favorizează absorbţia intestinală a vitaminei B12
> menţine integritatea funcţională a sistemului nervos
> stimulează apărarea imună

Necesarul zilnic de vitamină B6: 2 mg/zi.

Surse alimentare de vitamină B6: drojdia de bere, carne, peşte, gălbenuş de ou, alimente fortifiate (cereale, făină), lapte şi produse lactate.

Surse de vitamină B6


Rolurile vitaminei B6

Vitamina B2 (riboflavina)

Rolurile vitaminei B2:
> cofactor al enzimelor flavinice din lanţul respirator (FMN, FAD)
> menţine integritatea structurală şi funcţională a sistemului nervos central
> rol în asigurarea acuităţii vizuale

Necesarul zilnic de vitamină B2: adult 1,5 mg/zi, gravide şi mame care alăptează 2 mg/zi.

Surse alimentare de vitamină B2: drojdia de bere, lapte şi produse lactate, ouă, carne, viscere, pătrunjel, migdale, alune, alimente fortifiate.

Surse de vitamină B2


Rolul vitaminei B2

Vitamina B1 (tiamina)

Este sintetizată de vegetale şi microorganisme. Se absoarbe la nivel intestinal, nu realizează depozite.

Rolurile vitaminei B1:
> cofactor enzimatic în reacţii din metabolismul glucidic
> asigură integritatea morfofuncţională a sistemului nervos
> participă la sinteza fosfolipidelor, care intră în structurile nervoase
> participă la sinteza acetilcolinei

Necesarul de vitamină B1: adult 0,5 mg/1000 kcal/zi.

Surse alimentare de vitamină B1: drojdia de bere, germenii boabelor de cereale, leguminoase (mazăre, fasole, linte), carne de porc, ficat, alimente fortifiate (cereale, paste făinoase).

Surse de vitamină B1
Rolul vitaminei B1

Vitamina K

Există sub 3 forme: vitamina K1 (fitochinona, sintetizată în plantele verzi), vitamina K2 (menachinona, sintetizată de flora intestinală saprofită) şi vitamina K3 (menadiona, produs sintetic). Se absoarbe la nivelul jejunului, în prezenţa enzimelor pancreatice şi a sărurilor biliare.

Rolurile vitaminei K:
> intervine în sinteza factorilor de coagulare dependenţi de vitamina K (II, VII, IX, X, proteina C/S), prin caboxilarea resturilor glutamat din structura acestora.
> participă în metabolismul glucidic (fosforilarea glucozei, glicogenogeneză)
> asigură buna funcţionare a ficatului

Necesarul de vitamină K: 2 mg/zi.

Sursele alimentare de vitamină K: vegetale verzi, ficat, carne şi brânzeturi grase.

Surse de vitamină K


Rolurile vitaminei K

Vitamina E (tocoferol)

Se găseşte sub formă de alfa, beta, gamma şi delta tocoferol (forma α este cea mai activă). Este considerată vitamina fertilităţii. Se absoarbe bine de la nivelul tubului digestiv, în prezenţa sucului pancreatic şi a sărurilor biliare, apoi intră în circulaţia limfatică şi de acolo în torentul sangvin.

Rolurile vitaminei E:
> asigură integritatea structurală şi funcţională a aparatului reproducător
> rol antioxidant
> acţionează ca trofic neuronal
> menţine integritatea pereţilor vasculari
> stimulează apărarea imună
Surse alimentare de vitamină E: uleiuri vegetale, arahide, nuci, alune, migdale, polenuri, alimente fortificate (paste făinoase, cereale).

Necesar zilnic de vitamină E: 10-30 μg/zi.
Surse de vitamină E
Rolurile vitaminei E

Vitamina D

Vitamina D cuprinde o serie de compuşi cu nucleu sterolic care participă la homeostazia fosfocalcică.
Vitamina D2 (ergocalciferolul) se obţine prin transformarea erogosterolului din plante, sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete.
Vitamina D3 (colecalciferolul) se sintetizează la nivelul pielii, prin transformarea 7-hidrocolesterolului din sebum, sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete; urmează ulterior 2 hidroxilări, una la nivel hepatic şi alta la nivel renal, cu formarea 1,25 dihidroxi-D3 (calcitriol), forma activă a vitaminei D3. Vitamina D3 poate fi sintetizată în cantităţi mici şi la nivelul intestinului subţire, pornind de la colesterol.

Sursa cea mai importantă de vitamină D o reprezintă expunerea suficientă a organismului la soare. Aportul alimentar de vitamină D poate fi asigurat prin consumul de ulei de peşte, unt, lapte gras, frişcă, ouă (gălbenuşul), somon,

Rolul vitaminei D:

> favorizează absorbţia calciului de la nivel intestinal
> stimulează fixarea calciului în oase
> previne apariţia rahitismului şi osteomalaciei

Necesarul zilnic de vitamină D este de: copii mici 400 UI, adolescenţi şi adulţi tineri 200 UI, adulţi 100 UI, gravide 600 UI, mame care alăptează 600-800 UI.
Surse de vitamină D
Rolul vitaminei D
Deficitul de vitamină D (hipovitaminoza D)

Vitamina A

Vitamina A se găseşte în organism sub 3 forme: retinol, retinal şi acid retinoic. Retinolul se găseşte în alimentele de origine animală, iar carotenii (care sunt precursori ai vitaminei A) sunt răspândiţi în lumea vegetală. β-carotenul este forma cea mai activă de provitamină A.

Rolurile vitaminei A:
> la nivel ocular: asigură percepţia luminii, participă la fenomenul de fototransducţie, intră în structura pigmenţilor vizuali (rodopsină şi iodopsină), asigură integritatea structurală şi funcţională a corneei.
> menţine sănătatea tegumentelor şi mucoaselor
> participă la dezvoltarea osoasă
> intervine în spermatogeneză
> β-carotenul are un important rol antioxidant

Surse alimentare de vitamină A (exclusiv în preparate de origine animală): ulei de peşte, ficat, caşcaval, lapte, brânzeturi.
Surse alimentare de caroteni (produse vegetale): ardei verde, spanac, morcov, tomate, salată, pepene verde.

Necesarul zilnic de vitamină A: adulţi 3000-5000 UI, copii 2000-4000 UI, gravide 6000 UI, mame care alăptează 8000 UI. (1 UI = 0,3 μg retinol)
Surse de vitamină A
Rolurile vitaminei A

Cervarix, eficienţă extinsă împotriva tulpinilor oncogenice de HPV

Dacă până acum se ştia că Cervarix este eficient împotriva tulpinilor 16 şi 18 de HPV (responsabile de 70% dintre cazurile de cancer cervical), analiza finală a studiului de faza a III-a HPV 008 PATRICIA (PApilloma TRIal Cervical cancer In young Adults) a demonstrat că vaccinul asigură protecţie şi împotriva tulpinilor 31, 33 şi 45 (care ocupă următoarele 3 locuri ca frecvenţă în etiologia cancerelor HPV, după tulpinile 16 şi 18).
Cervarix este formulat cu un nou sistem adjuvant (patentat de GSK) – AS04 – care amplifică răspunsul imun şi creşte durata protecţiei împotriva tulpinilor oncogenice, spre deosebire de vaccinul cu aceleaşi antigene dar formulat cu adjuvantul convenţional (hidroxid de aluminiu). Studiul PATRICIA este un studiu clinic randomizat, dublu-orb, care a inclus femei tinere (15-25 ani) vaccinate anti-HPV şi la care s-a urmărit gradul de protecţie împotriva leziunilor precanceroase (CIN2+) oferit de Cervarix.

Cervarix primeşte şi el precalificarea din partea OMS

În luna mai 2009 vaccinul Silgard devenea primul vaccin împotriva HPV precalificat OMS. În iunie 2009 un studiu publicat în revista Lancet demonstra oportunitatea extinderii recomandării de vaccinare şi pentru categoria de vârstă 24-45 ani.
Luna aceasta, Cervarix (GSK) a primit şi el
precalificarea din partea OMS. Cervarix, produs de GlaxoSmithKline, este concurentul vaccinului Gardasil (Silgard), ce aparţine companiei farmaceutice Merck. Cele 2 vaccinuri sunt indicate pentru prevenirea leziunilor genitale precanceroase (cervicale, vulvare si vaginale), cancerului cervical şi a verucilor genitale externe (condyloma acuminata) cauzate de Papilomavirusurile umane (HPV), tipurile 6, 11, 16 şi 18. Tulpinile 16 şi 18 ale HPV sunt responsabile de 70% dintre cancerele cervicale, iar tulpinile 6 şi 11 ale HPV sunt responsabile de 90% dintre negii genitali.
Precalificarea din partea OMS înseamnă că cele două vaccinuri pot fi achiziţionate de către agenţiile şi partenerii ONU – UNICEF (United Nations Children’s Fund), PAHO (Pan American Health Organization), GAVI (Global Alliance for Vaccines and Immunization) pentru derularea unor programe de imunizare în ţările sărace; prevalenţa cancerului cervical este mai mare în ţările cu un nivel socio-economic scăzut datorită lipsei programelor de screening şi infrastructurii sanitare precare.
GSK a anunţat că a aplicat rapid pentru precalificarea OMS deoarece vaccinarea poate salva milioane de vieţi în întreaga lume. Compania este deschisă colaborării cu ONG-uri şi instituţii guvernamentale pentru identificarea unor soluţii de finanţare pentru programe de imunizare. Precalificarea din partea OMS vine după 2 ani de la iniţierea procedurii de către GSK – care a avut loc în septembrie 2007, la mai puţin de o săptămână de la aprobarea vaccinului de către EMEA (European Medicines Agency). Mai mult de 10 vaccinuri ale GSK deţin precalificarea din partea OMS şi alte 5 se află actualmente în analiza forului internaţional; recent compania a primit
precalificare şi pentru vaccinul Rotarix.
Cervarix a fost aprobat în 97 ţări la nivel mondial şi a fost selectat exclusiv pentru programul naţional de imunizări în Marea Britanie şi Olanda şi programe regionale în Italia, Polonia şi Spania.

OMS recomandă introducerea globală a vaccinului împotriva infecţiei cu rotavirus

OMS a acordat în iunie 2009 precalificarea la nivel mondial a vaccinului Rotarix (GlaxoSmithKline), care previne infecţia cu rotavirus. Totodată, grupul SAGE al OMS (Grupul Strategic Consultativ de Experţi) a recomandat includerea acestei vaccinări în cadrul tuturor programelor naţionale de imunizare.
Infecţia cu rotavirus face parte din categoria bolilor diareice acute şi reprezintă a doua cauză de deces la copiii sub 5 ani: el este responsabil de îmbolnăvirea câtorva milioane copii anual şi de decesul a 500.000 dintre ei. Rotavirusul este cea mai frecventă cauză de BDA (boală diareică acută) şi singura cauză majoră de deces prin BDA. Deşi infecţia este considerată endemică pe tot globul, 90% dintre decese apar în ţările sărace (principalele continente afectate sunt Asia şi Africa, unde lipsa apei potabile şi infrastructura sanitară precară favorizează răspândirea bolii).
Precalificarea din partea OMS permite agenţiilor ONU şi GAVI (Alianţa Globală pentru Vaccinuri şi Imunizări) să accelereze accesul la vaccin în ţările aflate în curs de dezvoltare.
De obicei, vaccinurile ajung în ţările sărace la interval de 10-15 ani după ce au fost introduse în Europa şi SUA; prin intermediul strategiei „South-first” (Sudul primul), GSK a reuşit să lanseze Rotarix în America Latină.
Rotarix este înregistrat în peste 100 ţări din lume şi aprobat de cele mai importante agenţii de reglementare – EMEA în Europa (European Medicines Agency, Agenţia Europeană a Medicamentelor) şi FDA în SUA (Food and Drug Administration, Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor). Vaccinul se administrează oral, în 2 doze, şi este indicat copiilor cu vârsta cuprinsă între 6-32 săptămâni pentru prevenirea gastroenterocolitei produsă de rotavirus. Mai mult de 10 vaccinuri ale GSK deţin precalificarea din partea OMS şi alte 5 se află actualmente în analiza forului internaţional.

Abonare la articole